Dată fiind evoluţia continuă a domeniilor de specialitate ale revistei, evaluarea va avea în vedere raportarea la contextul specific momentului acesteia, şi în acest sens articolele publicate vor putea avea o valoare documentară. Având în vedere acest aspect, revista va publica şi materiale care, fără a avea pretenţia de a fi articole ştiinţifice, vor putea documenta evoluţia domeniului: rapoarte ale unor conferinţe din domeniu sau alte evenimente de interes ştiinţific. Pe pagina revistei, acestea vor fi disponibile în „arhiva de anunţuri şi ştiri”. Aceste materiale nu vor fi supuse procedurii obişnuite de evaluare cu ajutorul referenţilor, ci vor fi evaluate de redacţia revistei. Pentru toate celelalte articole, responsabilităţi specifice revin autorilor, redactorului şef, redactorilor, membrilor comitetului editorial şi referenţilor de specialitate. Toţi aceştia îşi vor însuşi şi vor respecta standardele etice de-a lungul întregului proces de evaluare până la publicarea articolului şi ulterior.
Evaluarea colegială, definită ca „obţinerea unei opinii privind fiecare articol de la evaluatori cu expertiză în domeniul acestuia”, este un proces în care identitatea referenţilor şi a autorilor rămâne necunoscută fiecărei părţi până la publicarea articolului. Mai precis, identitatea celor care evaluează articolele şi a celor evaluaţi nu este divulgată celeilalte părţi în timpul procesului de evaluare, dar referenţilor li se mulţumeşte nominal în fiecare ediţie, fără a preciza ce articol a evaluat fiecare, şi aceştia sunt incluşi în Comitetul de referenţi, dacă nu solicită altceva. Articolele trimise spre publicare vor fi verificate de Redactorul şef şi Redactorul şef adjunct. Dacă acesta observă nerespectarea flagrantă a instrucţiunilor pentru autori sau alte probleme, îşi rezervă dreptul de a le respinge, informând autorii asupra motivului. Dacă articolul este de potenţial interes pentru cititori, aduce o contribuţie semnificativă la domeniu şi este valoros din punct de vedere ştiinţific, iar problemele sesizate pot fi rezolvate, înaintează articolul asistenţilor editoriali, care verifică în detaliu respectarea instrucţiunilor pentru autori şi corectitudinea limbii engleze, şi semnalează problemele autorilor, care au la dispoziţie trei runde de corectură pentru a remedia problemele. Dacă la finalul acestui proces problemele nu au fost rezolvate, articolul este respins. Articolele acceptate în această etapă sunt înaintate către doi referenţi de specialitate externi proveniţi din altă instituţie şi, dace este posibil, ţară faţă de autori, sub forma unui document anonim, care nu va conţine numele autorilor şi afilierea, sau alte informaţii (de exemplu, se recomandă menţionarea proiectului de cercetare prin care a fost finanţat studiul prezentat în articol, dacă este cazul). Dacă referenţii identifică sau bănuiesc identitatea autorilor, trebuie să evalueze articolul independent de apartenenţa etnică, genul, orientarea sexuală, cetăţenia, convingerile religioase ale autorilor, sau să raporteze Redactorului Şef orice conflict potenţial. În cazul unor diferenţe mici, decizia aparţine Redactorului Şef şi se bazează pe importanţa articolului, evaluată în raport cu politica editorială. Dacă recomandările acestora diferă substanţial, articolul este evaluat de un al treilea referent. În cazul acceptării condiţionate de modificări, autorilor li se va solicita, în afara operării acestora, să redacteze o scrisoare anonimă către referenţi în care să prezinte modul în care a răspuns fiecărei sugestii sau motivaţia refuzului de a opera unele modificări. Pe baza acestora, referenţii vor reevalua dacă autorul a răspuns sau nu solicitărilor formulate de aceştia anterior. Numărul rundelor de corectare nu poate depăşi trei. Autorul va fi informat în privinţa deciziei editoriale. Pentru articolele acceptate, referenţii sunt menţionaţi în fiecare revistă folosind iniţialele prenumelor şi numele, cu excepţia celor care solicită anonimatul. Fluxul procesului de evaluare este prezentat în imaginea următoare.
Rata de respingere a crescut odată cu prestigiul revistei, standardele actuale fiind corespunzătoare unei reviste de circulaţie internaţională în privinţa conţinutului şi a respectării condiţiilor formale. În cele două imagini de mai jos este prezentată dinamica ratei de respingere pentru fiecare an şi pentru fiecare articol primit, începând din 2012.
Revista are trei niveluri de decizie. Primul este reprezentat de referenţi, care evaluează corectitudinea ştiinţifică a articolelor şi recomandă acceptarea sau respingerea lor. Palierul intermediar este cel al colegiului editorial, care poate recomanda decizia în cazul diferenţei de opinie între referenţii care au evaluat acelaşi articol. În plus, ei pot propune politici editoriale şi sunt responsabili cu promovarea revistei în mediul academic şi de cercetare. În acest sens, pot propune afilierea revistei la anumite conferinţe sau evenimente ştiinţifice. Cel mai înalt nivel de decizie aparţine redactorului şef şi redactorilor, ale căror responsabilităţi variază, în această ordine, de la decizie la execuţie în raport cu politica editorială şi conţinutul revistei. Aceştia au, în ordine inversă, drept de veto faţă de decizia referenţilor, dacă articolele nu sunt conforme cu politica revistei, şi pot media conflictele dintre autori şi referenţi. Decizia de respingere a articolelor neconforme cu politica revistei sau care se abat de la instrucţiuni este luată înaintea trimiterii către referenţi, dar poate fi luată şi ulterior în cazul abaterilor majore. Toate persoanele de la nivelurile superioare pot evalua articole ale căror domenii nu sunt acoperite de referenţii externi.
Evaluarea colegială, definită ca „obţinerea unei opinii privind fiecare articol de la evaluatori cu expertiză în domeniul acestuia”, este un proces în care identitatea referenţilor şi a autorilor rămâne necunoscută fiecărei părţi până la publicarea articolului. Mai precis, identitatea celor care evaluează articolele şi a celor evaluaţi nu este divulgată celeilalte părţi în timpul procesului de evaluare, dar referenţilor li se mulţumeşte nominal în fiecare ediţie, fără a preciza ce articol a evaluat fiecare, şi aceştia sunt incluşi în Comitetul de referenţi, dacă nu solicită altceva. Articolele trimise spre publicare vor fi verificate de Redactorul şef şi Redactorul şef adjunct. Dacă acesta observă nerespectarea flagrantă a instrucţiunilor pentru autori sau alte probleme, îşi rezervă dreptul de a le respinge, informând autorii asupra motivului. Dacă articolul este de potenţial interes pentru cititori, aduce o contribuţie semnificativă la domeniu şi este valoros din punct de vedere ştiinţific, iar problemele sesizate pot fi rezolvate, înaintează articolul asistenţilor editoriali, care verifică în detaliu respectarea instrucţiunilor pentru autori şi corectitudinea limbii engleze, şi semnalează problemele autorilor, care au la dispoziţie trei runde de corectură pentru a remedia problemele. Dacă la finalul acestui proces problemele nu au fost rezolvate, articolul este respins. Articolele acceptate în această etapă sunt înaintate către doi referenţi de specialitate externi proveniţi din altă instituţie şi, dace este posibil, ţară faţă de autori, sub forma unui document anonim, care nu va conţine numele autorilor şi afilierea, sau alte informaţii (de exemplu, se recomandă menţionarea proiectului de cercetare prin care a fost finanţat studiul prezentat în articol, dacă este cazul). Dacă referenţii identifică sau bănuiesc identitatea autorilor, trebuie să evalueze articolul independent de apartenenţa etnică, genul, orientarea sexuală, cetăţenia, convingerile religioase ale autorilor, sau să raporteze Redactorului Şef orice conflict potenţial. În cazul unor diferenţe mici, decizia aparţine Redactorului Şef şi se bazează pe importanţa articolului, evaluată în raport cu politica editorială. Dacă recomandările acestora diferă substanţial, articolul este evaluat de un al treilea referent. În cazul acceptării condiţionate de modificări, autorilor li se va solicita, în afara operării acestora, să redacteze o scrisoare anonimă către referenţi în care să prezinte modul în care a răspuns fiecărei sugestii sau motivaţia refuzului de a opera unele modificări. Pe baza acestora, referenţii vor reevalua dacă autorul a răspuns sau nu solicitărilor formulate de aceştia anterior. Numărul rundelor de corectare nu poate depăşi trei. Autorul va fi informat în privinţa deciziei editoriale. Pentru articolele acceptate, referenţii sunt menţionaţi în fiecare revistă folosind iniţialele prenumelor şi numele, cu excepţia celor care solicită anonimatul. Fluxul procesului de evaluare este prezentat în imaginea următoare.
Rata de respingere a crescut odată cu prestigiul revistei, standardele actuale fiind corespunzătoare unei reviste de circulaţie internaţională în privinţa conţinutului şi a respectării condiţiilor formale. În cele două imagini de mai jos este prezentată dinamica ratei de respingere pentru fiecare an şi pentru fiecare articol primit, începând din 2012.
Revista are trei niveluri de decizie. Primul este reprezentat de referenţi, care evaluează corectitudinea ştiinţifică a articolelor şi recomandă acceptarea sau respingerea lor. Palierul intermediar este cel al colegiului editorial, care poate recomanda decizia în cazul diferenţei de opinie între referenţii care au evaluat acelaşi articol. În plus, ei pot propune politici editoriale şi sunt responsabili cu promovarea revistei în mediul academic şi de cercetare. În acest sens, pot propune afilierea revistei la anumite conferinţe sau evenimente ştiinţifice. Cel mai înalt nivel de decizie aparţine redactorului şef şi redactorilor, ale căror responsabilităţi variază, în această ordine, de la decizie la execuţie în raport cu politica editorială şi conţinutul revistei. Aceştia au, în ordine inversă, drept de veto faţă de decizia referenţilor, dacă articolele nu sunt conforme cu politica revistei, şi pot media conflictele dintre autori şi referenţi. Decizia de respingere a articolelor neconforme cu politica revistei sau care se abat de la instrucţiuni este luată înaintea trimiterii către referenţi, dar poate fi luată şi ulterior în cazul abaterilor majore. Toate persoanele de la nivelurile superioare pot evalua articole ale căror domenii nu sunt acoperite de referenţii externi.